the commuter's eye

it’s the same, right or wrong

Posted in mindscapes, not-belonging, on books and paintings by martzipan on June 10, 2011

just before leaving again, my brother shared with me few beautiful songs of a band i didn’t know, called the boxer rebellion. below it’s one of them – both sides are even.

i don’t know if i’ve ever told you about one of my favorite not-dutch-not-flemish paintings in the louvre. it’s a delicate portrait of da vinci, known under the name of la belle ferronnière. what strikes me the most each time i see it are the following three things: the hypnotizing look of the lady (identified by art historians as two different persons – wife or mistress – of ludovico sforza, duke of milan), the subtleness and refinement of the costume, and the intricate profusion of the shaped – almost carved – volume (which is, nonetheless, so simple). unfortunately, the photo below cannot show any of them right. so, if you have the chance, please go have a look at it. or should i say her?

la belle ferronnière

la belle ferronnière

Advertisements

3 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. voroncas said, on June 14, 2011 at 18:54

    data fiind ambiguitatea, n-ar putea fi capodopera lui da vinci, eclipsata, desigur, de mona lisa? (cum sunt atatea si atatea astfel de cazuri.)

    • martzipan said, on June 14, 2011 at 21:33

      e posibil, desi eu cred ca povestea cu mona lisa e, de fapt, o facatura de pr, at its best, consacrata, pe de o parte, de mitul portretului carat de da vinci dupa el pe unde s-a preumblat, pe de alta parte, de repetatele furturi, obsesii si manii ale diversilor insi prin mainile, mintile si visele carora a trecut. oricum, nu pot sa nu remarc diferenta enorma intre duduia durdulie cu suras calin, atribuita cu (destul de multa) certitudine lui da vinci, si portretul atat de delicat al doamnei suple cu privire melancolica, despre care doar se presupune ca ar apartine, mai degraba, atelierului sau.

      sunt doua stiluri diametral opuse, aproape incompatibile, care se vadesc si mai tare daca facem comparatia si cu tabloul de la care si-a tras,de fapt, numele la belle ferronniere, cunoscut drept doamna cu hermina, pe care poti sa-l vezi la o rezolutie mai buna aici http://www.davincibio.org/images/gallery1/ermine_l.jpg . si mai e ceva, pentru cineva cu un simt extraordinar al volumului si al profunzimilor, cum il avea leonardo (uite aici un alt exemplu – un desen de rubens [ceea ce e bine, pentru ca rubens se pricepea si el la volume] dupa fresca cu batalia de la anghiari http://www.davincibio.org/images/gallery1/battle_l.jpg ), imi pare rau ca trebuie sa o spun, insa gioconda pare de o platitudine crancena.

      desigur, mai trebuie luati in calcul si alti factori: experienta (cauta portretele diverselor doamne, realizate la distante destul de mari in timp, sa vezi cum se modifica liniile, contururile, detaliile), stilul/perioada si, nu in ultimul rand, atitudinea lui fata de ceea ce picteaza. desi n-am investigat prea in amanunt, in cazul mona lisei, eu suspectez o cumplita doza de ironie 😀

      p.s.: de fapt, pe langa tabloul asta al lui leonardo, mai e unul pe care-l iubesc pur si simplu si trec sa-l salut de fiecare data (alaturi de ambasadorii lui holbein), cand am ocazia sa ajung la londra, desi nu e pe de-a intregul al lui. e vorba de tobie si ingerul al lui verrocchio/atelierul lui ~, in care domnul da vinci s-a ocupat de catelul straveziu si carliontat pe care-l poti vedea aici: http://www.nationalgallery.org.uk/paintings/workshop-of-andrea-del-verrocchio-tobias-and-the-angel

  2. voroncas said, on June 15, 2011 at 11:24

    fara sa am vreun argument “stiintific”, asta sugeram si eu, ca mona lisa ar putea fi o opera supralicitata, care, implicit, tinde sa umbreasca alte opere ale lui da vinci.
    ironia mi se pare o pista f misto, sa ne gandim la ce zice t.s. eliot despre hamlet – ca e mona lisa literaturii. (afirmatie pe care n-as intelege-o doar in contextul discutiei despre o anume frumusete a imperfectiunii.) si, da, mona lisa face cariera mai ales prin povestile extra-picturale, ca sa zic asa. vezi ambiguitatea ‘de gen’ a modelului etc. 😀

    cat despre “tobie & ingerul” + “ambsadorii” (tare-as vrea sa-l vad si eu, din unghiuri multiple!) si constanta lor revedere, ma gandeam la reger al lui t. bernhard care merge de ani intregi in fiecare zi la pranz sa-l priveasca pe “barbatul cu barba alba” al lui tintoretto. desigur, tot in registrul ironiei ramanem 🙂


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: