the commuter's eye

Magistro meo

Posted in Uncategorized by martzipan on February 19, 2012

Incryptatio

Ta sanglante couleur figure nos pechez

Au dos de cet Agneau par le Père attachez;

Et ce Christ t’endossant se charge de nos crimes.

O Christ, ô sainct Agneau, daigne-toy de cacher

Tous mes rougez pechez (brindelles des abyymes)

Dans les sanglants replis du manteau de ta chair.”,

La Ceppède, Les Théorèmes spirituels

La 22 martie 1622, Jacques-Bénigne Bossuet rostea la Luvru, în miercurea celei de-a patra săptămâni a Postului Mare, celebra predică Sur la Mort. Citatul din Evanghelia după Ioan ce figurează drept motto – Domine, veni et vide! – contrage întregul text prin intermediul palimpsestului. În această manieră, „deschiderea” cryptei lui Lazăr devine semnificantă nu pentru un complex sistematic supraordonat de un sens, ci pentru o con-figurare ale cărei semnficaţii devin discernabile prin oximoronul scopic:

Me sera-t-il permis aujourd’hui d’ouvrir un tombeau devant la cour, et des yeux si délicats ne seront-ils point offensés par un objet si funèbre? Je ne pense pas, Messieurs, que des chrétiens doivent refuser d’assister à ce spectacle avec Jésus-Christ. C’est à lui que l’on dit dans notre Evangile: Seigneur, venez, et voyez où l’on a déposé le corps du Lazare; c’est lui qui ordonne qu’on lève la pierre, et qui semble nous dire à son tour: Venez, et voyez vous-mêmes. Jésus ne refuse pas de voir ce corps mort, comme un objet de pitié et un sujet de miracle; mais c’est nous, mortels misérables, qui refusons de voir ce triste spectacle, comme la conviction de nos erreurs. Allons et voyons avec Jésus-Christ, et désabusons-nous éternellement de tous les biens que la mort enlève”1.

Crypta poartă în acest caz o dublă semnificaţie. Pe de-o parte, gestul deictic, esenţial simbolic, al deschiderii acelui „tombeau” dezvăluie o imago funebris prin aceea că ne înfăţişează (în palimpsest, „un corps” ce aminteşte de) „le corps du Lazare”. Pe de altă parte, ea închide în sine tocmai semnificaţia actului învierii lui Lazăr, al cărui „corps mort” devine „un objet de pitié et un sujet de miracle”.

Cadavrul încetează să mai poarte conotaţia fricii, a spaimei şi a repulsiei pe care o provoacă în mod normal simpla lui vedere. El este sugestie şi posibilitate, substanţă semnificantă şi valenţă, deoarece satisface şi în acelaşi timp generează o curiozitate optică. „Le corps” oferă un veritabil spectacol funerar2, saturând un prim stadiu al scopiei – obsesia oricărui voyeur de a se afla înaintea unei exhibatio viscerale.

Veni et vide aduce, în plus, nu simpla articulare a cadrului unei vanitas, atât de abundente în secolele al xvi-lea şi al xvii-lea, ci posibilitatea de a figura pe om, „de le montrer où il n’est plus”:

Mais si vous prenez soin de vouloir entendre ce qui se présente à nous dans le tombeau, vous accorderez aisément qu’il n’est point de plus véritable interprète ni de plus fidèle miroir des choses humaines […] venez voir tout ensemble la dissolution et le renouvellement de votre être; venez voir le triomphe de la vie dans la victoire de la mort: veni, et vide3.

Iată cum „le corps” capătă atributul substanţial al unei „miroir”, aşezându-se prin aceasta în descendenţa speculaţiei. El sugerează astfel atât că este „infiniment méprisable, en tant qu’il finit dans le temps”, dar, prin esenţa sa contradictorie, şi că este „infiniment estimable, en tant qu’il passe à l’éternité”4.

Această rigor mortis nu mai păstrează calitatea statică, ci, din contră, se încarcă de mobilitatea proprie a figurii, care se sublimează prin fiecare trăsătură. Ea nu se întemeiază pe rigiditatea unei privirii condensate doar la nivelul contemplării acelui „corps”, ci încearcă să pătrundă, prin imago, în câmpul disimulării:

Si je jette la vue devant moi, quel espace infini où je ne suis pas! si je la retourne en arrière, quelle suite effroyable où je ne suis plus! et que j’occupe peu de place dans cette abîme immense du temps! Je ne suis rien; un si petit intervalle n’est pas capable de me distinguer du néant […] encore n’avait-on que faire de moi, et la pièce n’en aurait pas été jouée, quand je serais demeuré derrière le théâtre”5.

Sub aparenţa duratei infime („si petite intervalle”) în raport cu durata infinitezimală a spaţiului („espace infini où je ne suis pas”) şi a timpului („cette abîme immense du temps”) se ascunde, însă, într-o logică a antifrazei, tocmai ideea tranziţiei subtile, prin care „l’homme” se încryptează ca purtător al conotaţiei umbrei:

In imagine pertransit homo. Ah! l’homme passe vraiment de même qu’une ombre, ou de même qu’une image en figure (subl.m.) […] aussi est-il in imagine, sed et frustra conturbatur6.

Suspendând prin oximoron încremenirea iremediabilă care planează – asemeni catacrezei – asupra palimpsestului astfel degajat, figura acestei lumi nu reproduce o simplă identitate de esenţă. Ea nu operează instaurarea unui vid de semnificaţii, deşi, la prima vedere, o putem suspecta că transmite prin conotaţie acelui „corps” tocmai incapacitatea depăşirii pragului materialităţii ce se descompune, ca „mise en scène” a spectacolului macabru:

Præterit figura hujus mundi: «La figure de ce monde passe, et ma substance n’est rien devant Dieu»: et substantia mea tanquam nihilum ante te7.

Intervenţia celuilalt element al oximoronului – acela care este „sujet de miracle” prin învierea lui Lazăr – confirmă dezagregarea elementului „corps”, prin incryptatio, aceasta vădindu-se necesară cu atât mai mult cu cât serveşte proclamării miracolului învierii8.

Pulsiunea scopică astfel descoperită sub chipul paradoxal al unui artifex incryptationis cu dublă valoare apare, de altfel, la Pascal, unde trădează aceeaşi manieră a palimpsestului. Mecanismul figurii care „porte absence et présence, plaisir et déplaisir” se sublimează închizându-se, de această dată, în cifru:

Chiffre à double sens. Un clair et où il est dit que le sens est caché”9.

Cifrul devine astfel bivalent, în calitatea sa dublu-figurativă – de figură şi de figură a figurii10. Regăsim aici aceeaşi aporie în care univocitatea prestabilită este respinsă în favoarea unei semioze deschise11, a unei căutări semnificative continue.

Cifrul va anula la rândul său orice perspectivă singulară, prin statutul contradictoriu, ca oximoron purtător al unui sens dublu producând şi o sciziune optică, la fel cum ulterior se produce la Leibniz12. Din acest proteism semiotic, via negationis, cifrul tinde prin suprasaturare către valoarea absolută, adică încryptarea totală sau sensul zero absolut din punct de vedere logic. Vidul hermeneutic ce se instaurează teoretic nu suspendă însă la quête significative care devine astfel palimpsest, oferind spre lectură în mod surprinzător o literă ce revine continuu asupra propriului său corp pe care-l glosează. Acesta este motivul pentru care „la lettre tue”13, dincolo de ea, în plan formal, instaurându-se tăcerea absolută.

1 Bossuet, Sermon sur la Mort, în vol. Oraisons funèbres et sermons de Bossuet, Bibliothèque Hachette, Paris, 1927, p. 217.

2 Procesiunile şi decorurile funerare vor atinge apogeul într-o tradiţie care, trăgându-şi originile din Italia, se va răspândi în întreaga Europă. Cf. „Cu prilejul slujbelor celebrate pentru odihna sufletelor […] biserica era decorată cu draperii negre, tablouri, figuri descărnate sau schelete în jurul catafalcului, un castrum doloris, el însuşi plin de statui şi făclii. Se desfăşura o pompă funebră, plină de simboluri, într-o vreme în care cunoaşterea acestui limbaj mistic era răspândită în rândurile donatorilor şi a tuturor persoanelor cultivate. Prin sine însăşi, ea prezenta un comentariu al vieţii defunctului. Ea susţinea cuvântarea funebră rostită din amvon cu acest prilej. Moda a venit din Italia, a cuprins Franţa, Spania şi apoi ţările dominate de austrieci. Mari artişti ai vremii, Fontana, Bernini, au întocmit planuri pentru asemenea pompe funebre. Parisul a avut ambiţia să izbutească la fel de bine ca Roma, în acest gen de somptuozitate macabră, dar de o măreţie patetică şi religioasă ce nu trebuie depreciată. Gissey, decoratorul Camerei regelui, a realizat o frumoasă compoziţie la Notre-Dame, în onoarea ducelui de Beaufort (1670). În mai 1672, cu prilejul funeraliilor cancelarului Séguier la Oratoire, Le Brun a creat o capodoperă, prin ingenioasa elaborare a unei piramide de lumini asupra lui castrum doloris şi prin distribuţia, de un gust desăvârşit, a figurilor, a chesoanelor şi a cartuşelor. Un iezuit, părintele Menestrier, bun cunoscător al manierei italiene şi-a propus să devină doctrinarul genului. Entuziasmul lui faţă de simbolism l-a împins până în pragul rebusului: pentru funeraliile lui Turenne (la Notre-Dame, în 1675), el a imaginat un turn cu creneluri care să reamintească numele lui La Tour d’Auvergne, turnul lui David, Turris eburnea, din litaniile Fecioarei, şi alte idei încă. Bérain, succesorul lui Gissey, obligat să schimbe planurile sale la fiecare ceremonie funebră, a atins limita reuşitei cu prilejul slujbei făcute marelui Condé la Notre-Dame (1687), iar Bossuet, pronunţând discursul funebru, a inclus în frazele sale sensul acelei decoraţii alcătuite din trofee, palme şi un baldachin cu trei coloane formând catafalcul, pentru a opune amintirii acestei vieţi ilustre specatcolul morţii”, Victor L. Tapié, Barocul, traducerea şi postfaţa de Alexandru Duţu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, <1969>, pp. 106-107. Pentru detalii privind predica rostită în aceste împrejurări, în general, cf. Rosario Villari (coord.), Omul baroc, traducere de Dragoş Cojocaru, Editura Polirom, Iaşi, 2000, cap. lui Manuel Morán şi José Andrés-Gallego, Predicatorul, pp.139-173.

3 Bossuet, Sermon sur la Mort, op. cit., pp. 218-219.

4 Ibid., p. 219.

5 Ibid., p. 221.

6 Ibid., pp. 221-222.

7 Ibid., p. 222.

8 „Les corps morts qui sont enfermés dedans entendront un jour sa parole, et ils ressusciteront comme le Lazare, parce qu’ils ressusciteront pour ne mourir plus, et que la mort, dit le Saint-Esprit, sera noyée dans l’abîme, pour ne paraître jamais: Et mors ultra non erit”, ibid., p. 228.

9 Pascal, Pensées, xix. Loi figurative, op. cit., p. 532.

10 „«Figura» conţine, cu alte cuvinte, un mister reductibil. «Cifrul» reprezintă o figură în figură, întrucât sensul literal nu revelă sensul criptic, ci îl afirmă ca mister”, Cornel Mihai Ionescu, Pascal: „Figură” şi absenţă, în vol. Palimpseste, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1979, p. 177.

11 „Litera figurii ascunde un sens limpede, litera cifrului ascunde un cifru. În el semnificantul criptic se transformă în semnificant al unui nou semnificat criptic, într-o semioză deschisă dar apofatică, ce nu reduce ci concentrează misterul”, ibid., pp. 177-178.

12La cryptographie est un modèle adéquat de l’art d’inventer parce qu’elle permet une représentation exacte de la quantité d’information nécessaire à la résolution d’un problème. Leibniz donne ainsi un problème de géométrie très simple, qui peut être exprimé dans les termes de la cryptographie. On demande quel est le nombre de points qu’il est nécessaire d’assigner pour déterminer la position d’un cercle. Si nous disposons de deux points, cela est insuffisant car un nombre infini de cercles peuvent passer par deux points. Le problème est alors dit indéterminé. En revanche, trois points pris sur la circonférence d’un cercle suffisent à déterminer la position de ce cercle. Le problème est alors dit déterminé. Au-delà de trois points, nous disposons d’une information superflue. La situation est analogue dans le domaine de la cryptographie”, Pierre Force, Le problème herméneutique chez Pascal, Paris, Librairie Philosophique J. Vrin, 1989, troisième partie, Interprétation et médiation, cap. iii, Economie de l’interprétation, 3. La cryptographie comme modèle de l’herméneutique, p. 214.

13 „«La lettre tue»; exerciţiul ei «ucide» pentru că dezvăluie mecanismul prin care tăcerea se vorbeşte pe sine prin mediaţia unui limbaj”, ibid., p. 178.

Finis Ab Origine Pedet

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: