the commuter's eye

zilele europene ale scrisorilor şi manuscriselor

Posted in cityscapes, from paris with love, mindscapes, on books and paintings by martzipan on October 16, 2013

între 4 şi 6 octombrie, în ţară la oamenii ăştia s-a întâmplat ediţia a doua a zilelor europene ale scrisorilor şi manuscriselor, prilej de ieşit din casă duminică şi de vizitat expoziţia "efemeră" (cum zic ei) de la elegantul hotel de rothschild. diversele bucăţi de scrisori şi pagini autografe ale unor literaţi, artişti, filosofi, savanţi şi capete mai mult sau mai puţin încoronate, adunate în vitrinele de pe un hol şi un salon, au cam pălit în faţa frumuseţii căsuţei ca atare (atât cât am putut vedea din ea) şi a grădinii, altfel nu tocmai vizitabile. povestea lor e şi mai interesantă şi, pe scurt, vine cam aşa: undeva la începtulul secolului xx, adèle de rothschild, văduva bancherului salomon, decide să le doneze statului francez, nu neapărat din generozitate, cât pentru a-şi pedepsi fiica, pe hélène, pentru năstruşnica idee de a-şi fi luat lumea în cap şi de a se fi căsătorit cu un creştin (de descendenţă olandeză şi putred de bogat, de altfel). zece ani mai târziu, în aceeaşi casă, cu ocazia unui târg de carte pe care trebuia să-l inaugureze, preşedintele republicii, paul doumer, încasează mai multe gloanţe care-i pun capăt zilelor (iată cât de periculoase pot fi, de fapt, târgurile de carte şi de ce e bine să te gândeşti de două ori dacă e musai să mergi la asemenea manifestări).
scrisul de mână al lui napoleonscrisul de mână al lui louis xiv

în fine, când am fost noi, nu s-a împuşcat nimeni, însă nu pot să nu spun că nu mi-a zgâriat destul de rău retina scrisul lui edith piaf (grafia ca caligrafia, da’ ce şi cum scria…). în fine, de departe cel mai frumos scris a fost ăla al lui voltaire – dacă nu mă credeţi, găsiţi aici catalogul complet al expoziţiei cu facsimilele şi transcrierile textelor (e şi o ciornă din declaraţia drepturilor omului, destul de creepy aşa, plus niscai comentarii despre contextul în care au scris oamenii ăia textele etc).

ei, întrebarea pe care mi-a născut-o mie vizita a fost cum o să mai faci o expoziţie din asta peste vreo câteva sute de ani? atunci ce o să mai pui: mailuri, tweet-uri, decupaje din wall-ul de pe facebook? în fine, o să vadă atunci ăia care lucrează la muzeul scrisorilor şi manuscriselor (da, au şi aşa ceva într-o ditamai căsoaia pe saint germain, stabiliment responsabil în mare parte de expoziţia de mai sus, dar pe care încă nu l-am văzut).

anyway, surpriza cea mai mare ne aştepta când ne-am întors, fix vizavi de muzeul în chestie, agăţată de gardul ministerului apărării. vă mai amintiţi de când vă povesteam cum la parada de 14 iulie era plin de gagice în uniformă şi-aşa? n-o să vă vină să credeţi ce alte lucruri mai fac gagicele din armata franceză! parte din îndeletnicirile cele mai palpitante, le-am pozat şi le găsiţi mai jos. pe mine m-au impresionat tantia aia pilot de vânătoare şi tantia aia de dirjieaza pe portavion (anca se întreba ce oare face şi cum arată şefa sau şeful tantiei de este secretară a trupelor terestre în ciad, dacă ea e aşa de blindată şi înarmată).

mariemarieanne

audreyaureliestefanie

marinevanessaanne-laure

patrimoniu’

Posted in cityscapes, from paris with love, mindscapes by martzipan on September 23, 2013

weekendul trecut în ţara la oamenii ăştia au fost zilele patrimoniului, prilej de deschis larg porţile şi lăsat poporul să se mişune pe-acolo pe unde, în mod normal, n-are nici o şansă să pună piciorul dacă nu lucră sau e vreun mare mahăr. cum sâmbătă a fost o vreme mizerabilă şi am stat în casă (fiind trecut de mijlocul lui septembrie, soare ca lumea nu o să mai fie pînă la anul prin iunie-iulie), duminică s-au mai destrămat niţel norii aşa că am fost la banca franţei şi la… panteon, pe acesta din urmă neînvrednicindu-ne a-l vedea, deşi mai e niţel şi se fac trei ani de la strămutatul cel de-al doilea. la celelalte “obiective” nu era rost de mers, fiind probabil nişte cozi interminabile.
oricum, şi la faimoasa bancă am stat la o minicoadă de vreo 20 de minute ca să admirăm… un lingou (cam cât un blackberry de mare, de 1 kg) şi o bară (cam cât o sticlă de cif, la 13 kg) de aur. între noi fie vorba, de când cu povestea cu roşia montană şi ţinând cont de cum le-au expus şi-aşa – într-o cămăruţă întunecată, pe nişte cutii prăfuite de pal negru (plm, o lavetă acolo să fi dat şi ei), cu geam megasecurizat (antitanc, cred, la cât era de gros) – nu pot să spun decât că a fost o mare dezamăgire, indiferent de cât de de pur (995/1000) şi de valoros (cam 40.000 de coco pentru 1 kg) o fi fost aurul ăla. de-aia nu i-am făcut nicio poză.
pe de altă parte, o bucată din sediul central al băncii, hotel de tolouse, fostă casuţă a fiului recunoscut al lui louis xiv şi al doamnei de montespan, precum şi grădina reconstruită în curtea interioară au mai compensat din dezamăgire. totuşi, biroul în care stă isărescul lor e de o urâţenie crâncenă, iar unele dintre săli de o împuţiciune crasă. or, dacă stai şi te gândeşti că banca asta stă, la propriu, pe ditamai comoara nibelungilor de vreo 2500 de tone de aur, e cam jalnic că nu sunt în stare să aranjeze şi ei niţel cămăruţele alea, cu o mână de vopsea şi un aspirator, dacă nu să se învrednicească să le renoveze/restaureze cum trebuie.
în fine, dezamăgirea cea mai mare abia acum avea să urmeze, mulţumită vizitei la panteon. cine vrea să vadă ce anume se întâmplă când se amestecă borcanele şi când o biserică (care e oricum o copie după san pietro, da’ orişicât) e deturnată/despuiată în scopuri laice/propagandistice, îl invit să vină aici – e o imagine foarte bună a unei direcţii în care ar fi putut-o lua, fără prea mult efort, realismul nostru socialist (sabin bălaşa ar fi făcut pur şi simplu furori). nu mai zic de mausoleul criptic şi sinistru ori de preferinţa macabră a “republicii” pentru expunerea sarcofagelor (reale sau fictive şi, mai nou, şi politically correct) ale diverşilor inşi băgaţi (cel mai probabil cu de-a sila) aici şi care se răsucesc în mormintele (lor sau alea de împrumut). iar celeberissimul pendul al lui foucault nu era nici el “expus”, din pricină de lucrări de restaurare. so, cam asta fu pe scurt – mai jos şi câteva instantanee.

On Saint-Germain-en-Laye Castle

Posted in cityscapes, mindscapes, trips by martzipan on March 13, 2012

As last year we haven’t actually got the chance to see anything of the beautiful surroundings of Paris, we’ve decided to catch up on this spring. So, after buying a pocket guide about Ile-de-France and few quick searches over the Internet, the first choice was… Saint-Germain-en-Laye Castle. For several reasons: we’ve had only few hours available on this Sunday afternoon, it was more than easy to get there by public transportation and not expensive at all. Not to mention that it’s one of the most significant places for France and its history.

the castle - seen from north

Former residence of the kings, since the 12th century, the castle currently houses the National Museum of Archeology, which this year celebrates its 150th anniversary. The beautiful gardens are probably just perfect during summer and an ideal location for picnicking. When we’ve got there, plenty of kids were having the time of their life, so you should seriously think bringing yours if you decide to visit it.

the splendid parksome of the kids ;)

A spectacular panorama over the river Seine and western side of Paris reveals as you approach the eastern side of the domain where Louis XIV – the Sun King – was born in 1638, although we didn’t enjoy it too much as it was a bit overcast.

panorama over river Seine and Paris La Défense

The castle itself is a precious gem of (mainly) Renaissance architecture and the collections of the Archeology Museum would at least stir anyone’s curiosity, if not cause sudden crushes (we’ve fell for the queen Arégonde, wife of Clotaire I, her story and elaborate apparel). From the artifacts of early Paleolithic to the delicately crafted golden jewels of Bronze Age, and from the vestiges of Gauls’ daily life to the early Franks’ amazing mastery of science, everything in the museum reminds you that the distance between our times and those of our ancestors may not be as long as we ought to believe.

paleolithic toolsbronze age golden jewelsceltic ornamentVercingetorixhoroscopeglass from the 9th century A.D.

And since I’ve previously mentioned the kids, we’ve somehow managed to accidentally get into the middle of a “dramatized visit” (in French, of course). Three costumed folks were playing hide-and-seek, running barefoot all along the castle’s corridors with the children and parents in search for clues to solve a riddle. Of course, to the amusement of the kids, the answer was inscribed on a large parchment hidden in the great chimney of the museum’s last hall. Dedicated to “comparative archaeology”, this hall comprises a spectacular assembly of unique exhibits from allover the ancient world.

the big chimney

Before leaving, it’s worth crossing the courtyard and admiring the beautiful and delicate chapel in rayonnant Gothic style. Built in the 13th century by Saint Louis, this is the place where the King Francis I married in the spring of 1514 and Sun King was baptized on 21 April 1643.

the castle's courtyardthe chapel - western wallbeautiful inscription

Last stop, the museum’s shop. It is garnished with plenty of books, post cards, replicas of the main artifacts and, of course, games and books for kids.

Special thanks to the staff for the warm welcome. By the way, don’t forget to bring an extra memory card and some batteries along with your camera, as you’ll undoubtedly need them.

Quick Facts

Time Kids Difficulty Cost
3-4 hrs Age 5+ Easy Economy

 

Web site

http://www.musee-archeologienationale.fr

Opening hours & fees

Monday to Sunday, from 10 to 17. Closed Tuesday.

The domain and park are free of charge; museum ticket is 6 EUR (discounts for kids, under 26, students etc.).

Why should you go?

Want to enjoy an afternoon in a splendid park and spend about two and a half hours in a delightful castle turned into a museum? Saint-Germain-en-Laye is definitely the place where to go. Your kids will love it too.

Why not to go?

If you’re not that into archeology and ancient/old history, probably you may not want to get there, but if you are at least curious to see who the ascendants of present day’s French people were, you should however give it a try.

Furthermore, after seeing Versailles and marveling at the grandeur in display, the castle of Saint-Germain-en-Laye may be a surprise for you. It’s warmer, livelier and, subsequently, a bit eclectic, because it reflects so many styles and trends. Still, you can easily imagine the splendor that once reigned here in its glory days.

How to get there?

By RER – The fastest way to get to the castle from Paris downtown is by RER A to Saint-Germain-en-Laye. The trip takes 25 minutes from Chatelet-Les Halles. Fare/person: 4 EUR

By bus – You could also take the bus 285 from La Défense until the end of the line. The trip is about 45 minutes. Fare/person: 1.75 EUR

The domain and castle are just across the RER/bus station.

To plan your trip by public transportation, go to http://www.vianavigo.com/.

By car – A 13, RN 190, RN 13, N186. There is also a parking.

Get a coffee, grab a bite?

If you didn’t make plans for picnic, you can get a coffee (2.20 EUR) at Brasserie Amnésia (2 place André Malraux, 78100) just across the street, with a beautiful view to the castle’s chapel and southern wing from the terrace. A beer is around 5 EUR, a generous Caesar Salad – 11 EUR, just as a pizza. Steak with fries – 14 EUR. Friendly staff and great service.

the castle seen from south

What to do after?

If you don’t like to follow the same road back to Paris, you could take the bus 258 and enjoy a short ride along the river Seine to La Défense, as we did. Get there before evening and you can still have a dinner or some quick shopping spree at Les Quatre Temps or CNIT. My tip: check out Decathlon for incredible sportswear and other casual outfit on sales.